La marele risc nu mergi cu sacul

Hai c-am zis s-o fac și pe asta, dacă tot mă arunc în necunoscut. Un blog nou? De ce nu? La cât am îngrășat blogurile altora...
Mă mut la țară. La altă țară. La fosta țară. Arată jalnic. Poate mă uimește în cele din urmă. O iarbă, o frunză, un pitpalac. Niciodată nu poți știi unde găsește spiritul odihna. Al meu o găsește peste tot. De aia se și odihnește mereu, letargic, cu burta în sus. 
Poate se mai dezmorțește puțin. Să vedem.